Lu misteru chi torci lu mussu

'Na vota lu patruni di Firrazzanu s'avia a fari un àbbitu novu. Chiamau a Firrazzanu e si fici chiamari un custureri. Li custureri quannu tagghianu lu pannu si solinu torciri lu mussu.
Firrazzanu va nna lu custureri:
- Viditi ca vi voli lu Principi a lu palazzu: purtati lu singu e la fòrficia, ca cci aviti a tagghiari un àbbitu.
Comu junci a palazzu cci dici a lu patruni:
- Lu custureri ora veni; ma io cci hê diri 'na cosa a Voscenza: ca stu custureri pati di motu, e quannu cci havi a vèniri lu motu si torci lu mussu. Si si cci dùnanu allura dui lignati, motu 'un cci nni veni.
- E quannu è chissu, cci dici lu principi, lassa fari a mia, ca motu 'un cci nni fazzu vèniri propria.

Veni lu custureri, stenni lu pannu supra 'na gran tavula e cci pigghia la misura a lu Principi. Firrazzanu si nn'avia jutu, e taliava d'un pirtusu di chiavi comu java a finiri. Lu custureri pigghia lu singu, poi si menti a tagghiari.
Lu pannu era dduppiu, e lu custureri cchiù turcía lu mussu. Comu lu Principi cci vidi tòrciri lu mussu cafudda c'un vastuni, e cci azzicca du' lignati. Lu poviru custureri grida:
- Ahi, chi è sta cosa, signuri Principi!
- Nenti è, sicutati.
Lu custureri sicutau a singari e tagghiari.
Torci arreri lu mussu; e lu Principi azzicca cu 'n'àutri dui lignati.
- Ahi ahi! E chi manera è chista, Signuri, di vastunïàrimi mentri staju travagghiannu?!
 - Nenti è, sù Mastru: lu fazzu pi vui.

E Firrazzanu darreri la porta chi si facía li gran risati.
Lu custureri accumenza a tagghiari arreri, e tagghiannu tagghiannu turcía lu mussu cchiù assai. Lu Principi prontu: 'n'àutri du' lignati.
Lu custureri arrabbiatu jetta c'un santu di paulu  e cci dici:
- A li curti, signuri Principi; la vuliti finiri sì o no? O chi io vi chiantu di manu?
Lu Principi cci arrispunníu:
- Figghiu, sàcciu ca quannu ti torci lu mussu ti stà di véniri lu motu, e pi chistu ti li dugnu.
- E cu' vi l'ha dittu?
- Lu sàcciu, ca mi lu dissi Firrazzanu.
Allura lu custureri dici:
- Ah! 'nca cosa di Firrazzanu è? Ora livàtivi d'erruri, signuri Principi ca io, di motu nu nn'haju patutu mai, cu li grazii di Diu. Pi ora livati di 'mmenzu lu vastuni, ca poi cu Firrazzanu mi la viju io.

E accussì sulu lu custureri potti sicutari a tagghiari senza abbuscari vastunati.

Palermo.

Giuseppe Pitrè
Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Vol. III

 

www.colapisci.it