Firrazzanu chi parra a l'aricchia a lu sceccu

'N'âtra vota Firrazzanu java fumannu, e 'ncuntrò a unu c'un sceccu càrricu di pignati, quartàri e àutri cosi di ruttami. Murritusu ca cc'era 'ncugna nni lu vinnipiatta-e-pignati:
- Cumpari, pirmittiti ca dicu 'na parola a l'aricchia a lu sceccu?
- Faciti
- cci dici chiddu - mentri sapiti parrari cu li scecchi.

'Ncugna Firrazzanu nni lu sceccu e si cci cala a lu zuccu di l'aricchia  comu si cci avissi a parrari 'n gran cunfidenza.
E chi fa? pigghia lu sicàrru addumatu e mentri facía finta ca parrava cu lu sceccu, cci lu 'nfila 'nta l'aricchia.
Vulistivu vìdiri!
Comu lu sceccu si 'ntisi abbruciari, cumencia a jiccàri càuci e satùna di granni virsèriu (terribili).
La ruttami, figuràmunni, addivintò un pani-cottu; lu patruni vulennulu tèniri stava abbuscannu càuci; e lu Firrazzanu a vìdiri sta scena, si facía li cchiù grossi risati.

E chissa fu la parrata a l'aricchia di lu sceccu!
 

Giuseppe Pitrè
Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Vol. III 

 

www.colapisci.it