|
Firrazzanu
e lu purcāru

'Na vota Firrazzanu era dispiratu comu l'apa 'nta lu 'nvernu, e si
smiruddava di truvari un caminu comu putissi arranciārisi qualchi cosa.
Nesci di Palermu e vidi un bellu toccu di porci, ca vinía l'arma a talialli di quant'eranu
grossi e grassi.
Firrazzanu 'ncugna nni lu purcāru e si metti 'n tonu comu fussi
'na pirsuna 'n granni e riccuna: lu purcāru, ca lu vitti vistutu pulitėcchiu e
cu tutta sta tuba, dici:
Bāciu li manu a voscenza! cumanna cosa?
Nenti - dici Firrazzanu - mi piaci di vidiri manciari sti porci e 'ncugnai.
E accussė
misi a 'ntrinsicari cu lu purcāru, e cci fici tanti discursi, e lu scurpurau
bonu bonu a fāricci diri di cui eranu li porci, quantu putėanu jiri, a chi ura
manciavanu e tanti āutri cosi.
All'ultimu si li vosi vėdiri chi manciavanu li
favi:
Oh, dici, chi mancianu graziusi, li purcidduzzi mei! eu li vogghiu beni
assai, ca mi parinu agguriųsi.
Doppu, nesci un pezzu di sei (6 tarė) e cci lu cumprimenta a lu purcaru.
Te', dici, ma a mia m'ha' fari un piaciri,
ca ogni jornu 'un cci ha' dari li favi si prima nun vegnu eu: t'assicuru ca a
vidilli manciari mi cci divertu.
A lu purcāru sta cosa 'nsa comu cci parsi:
"Ora viditi, dici, chi sorta di gustu chi hannu st'aggenti 'n granni! Ma basta,
nun cci vuscu eu? 'nca pigghiāmunni lu tempu comu veni".
A lu 'nnumani lu
Firrazzanu fa la stissa fattetta: e ddoppu chi vitti manciari a li porci dici
comu prima:
Chi mancianu graziusi li purcidduzzi mei! - e cci duna se' tarė a
lu purcāru.
P'abbriviari lu fattu, sicutau a fari sta vita pri 'na pocu di jorna,
e a lu purcāru cci paria ca cci avissi vinutu la pruvidenzia di Diu senza
circārila.
Un jornu Firrazzanu si nni va a la Gucciría e si metti a niguziari
cu du' chiancheri di chiddi.
Vi vuliti accattare 'na mānnira di porci?
E pirchė no!
- Sunnu ducentu.
E quantu nni voli?
Tantu (mittemu dumila unzi.)
Li duna pri milli e ottucentu?
Gnurnō: datimi milli e novicentu e su'
vostri.
Nonsignura.
Sissignura; tant'č si cumminaru.
'Nca nui, dici,
nun l'avemu a vidiri sti porci?
Caminati cu mia.
E si partinu pri jiri unni
eranu li porci.
Menti pri mia. Firrazzanu cci avia dittu a lu purcāru ca si
chiamava lu Baruni Patruni.
Comu juncinu nni li porci, lu purcāru, ca era
addiccatu cu lu se' tarė, curri cu la birritta livata:
Oh signur Baruni
Patruni, m'havi a cumannari
voscenza?
Dici:
Cci li dasti li favi a li mei purcidduzzi?
Nonsignura: 'nca
nun aspittava a voscenza? Subbitu la servu.
Mentri lu purcaru jia pri li
favi, lu Firrazzanu dici a li chiancheri:
Facitimi stu piaciri, nun cci
faciti sčntiri nenti a lu purcāru ca eu mi vinnu li porci; pirchė mischinu li
voli beni tantu, ca si lu senti ora č capaci di mōriri di bottu. Ora , chi vi
nni pari? siti cuntenti?
Lu nigoziu resta cunchiusu di lu tunnu?
Sissignura.
'Nca turnamu a Palermu.
A stu puntu si chiama lu purcāru e cci dici:
Tu,
Peppi, vidi ca dumani vennu sti signuri; vidi ca su' comu fussi la stissa
pirsuna mia, e zoccu ti dicinu iddi fai.
Dumani la servu comu voli voscenza.
Addiu.
Cci baciu li manu a voscenza
Lu 'nnumani matina, ddoppu chi
avianu pagatu a Firrazzanu, li chiancheri si pārtinu e vannu pri parārisi li
porci.
Lu purcāru metti a fari fracassi:
Chi siti pazzi? Li porci vuliti? Va,
va durmiti!
Su' li nostri.ģ
Li vostri? su' di lu mč patruni.
Nni li
vinníu.
Pazzi siti. Lu Principi di Missina (mittemu ca si chiamava accussė)
nun vinni nenti.
Chi Principi di Missina! - dicinu chiddi -
si nni li vinníu lu
Baruni vostru patruni, ca macari ajeri vinni cu nui pri cunchiudiri stu nigoziu.
Chi patruni meu e patruni meu - dici lu purcāru
- lu mč patruni č lu Principi.
Chissu chi diciti vui di ajeri č unu chi veni e mi duna se' tarė pri vidiri
manciari a li porci, e pri chissu eu lu rispettu: ma chi patruni e patruni!
Veru
diciti?
Cu lu sangu all'occhi!
Ah, 'nfami ca nni l'ha fattu! Prestu, jamulu a
circari.
E tutti dui si mettinu a curriri pri jiri a siquela di lu Baruni
Patruni.
Ma chi Baruni e Baruni! Firrazzanu s'avia spugghiatu di li robbi di
baruni ca l'avía adduati; s'avía livatu la varva, e pri supracchių si nni iju
fora paisi a gudírisi li belli dinari, di la caparra chi s'avía pigghiatu.
Borgetto.
Giuseppe Pitrč
Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Vol. III

www.colapisci.it
|