Firrazzanu e lu purcāru

'Na vota Firrazzanu era dispiratu comu l'apa 'nta lu 'nvernu, e si smiruddava di truvari un caminu comu putissi arranciārisi qualchi cosa.
Nesci di Palermu e vidi un bellu toccu di porci, ca vinía l'arma a talialli di quant'eranu grossi e grassi.
Firrazzanu 'ncugna nni lu purcāru e si metti 'n tonu comu fussi 'na pirsuna 'n granni e riccuna: lu purcāru, ca lu vitti vistutu pulitėcchiu e cu tutta sta tuba, dici:
– Bāciu li manu a voscenza! cumanna cosa?
– Nenti - dici Firrazzanu - mi piaci di vidiri manciari sti porci e 'ncugnai.

E accussė misi a 'ntrinsicari cu lu purcāru, e cci fici tanti discursi, e lu scurpurau bonu bonu a fāricci diri di cui eranu li porci, quantu putėanu jiri, a chi ura manciavanu e tanti āutri cosi.
All'ultimu si li vosi vėdiri chi manciavanu li favi:
– Oh, dici, chi mancianu graziusi, li purcidduzzi mei! eu li vogghiu beni assai, ca mi parinu agguriųsi.
Doppu, nesci un pezzu di sei  (6 tarė) e cci lu cumprimenta a lu purcaru.
– Te', dici, ma a mia m'ha' fari un piaciri, ca ogni jornu 'un cci ha' dari li favi si prima nun vegnu eu: t'assicuru ca a vidilli manciari mi cci divertu.
A lu purcāru sta cosa 'nsa comu cci parsi:
"Ora viditi, dici, chi sorta di gustu chi hannu st'aggenti 'n granni! Ma basta, nun cci vuscu eu? 'nca pigghiāmunni lu tempu comu veni".

A lu 'nnumani lu Firrazzanu fa la stissa fattetta: e ddoppu chi vitti manciari a li porci dici comu prima:
– Chi mancianu graziusi li purcidduzzi mei! - e cci duna se' tarė a lu purcāru.
P'abbriviari lu fattu, sicutau a fari sta vita pri 'na pocu di jorna, e a lu purcāru cci paria ca cci avissi vinutu la pruvidenzia di Diu senza circārila.

Un jornu Firrazzanu si nni va a la Gucciría e si metti a niguziari cu du' chiancheri di chiddi.
– Vi vuliti accattare 'na mānnira di porci?
– E pirchė no!
- Sunnu ducentu.
– E quantu nni voli?
– Tantu (mittemu dumila unzi.)
– Li duna pri milli e ottucentu?
– Gnurnō: datimi milli e novicentu e su' vostri.
– Nonsignura.
– Sissignura; tant'č si cumminaru.
– 'Nca nui, dici, nun l'avemu a vidiri sti porci?
– Caminati cu mia.

E si partinu pri jiri unni eranu li porci.
Menti pri mia. Firrazzanu cci avia dittu a lu purcāru ca si chiamava lu Baruni Patruni.
Comu juncinu nni li porci, lu purcāru, ca era addiccatu cu lu se' tarė, curri cu la birritta livata:
– Oh signur Baruni Patruni, m'havi a cumannari voscenza?
Dici:
– Cci li dasti li favi a li mei purcidduzzi?
– Nonsignura: 'nca nun aspittava a voscenza? Subbitu la servu.

Mentri lu purcaru jia pri li favi, lu Firrazzanu dici a li chiancheri:
– Facitimi stu piaciri, nun cci faciti sčntiri nenti a lu purcāru ca eu mi vinnu li porci; pirchė mischinu li voli beni tantu, ca si lu senti ora č capaci di mōriri di bottu. Ora , chi vi nni pari? siti cuntenti?
– Lu nigoziu resta cunchiusu di lu tunnu?
– Sissignura.
– 'Nca turnamu a Palermu.
A stu puntu si chiama lu purcāru e cci dici:
– Tu, Peppi, vidi ca dumani vennu sti signuri; vidi ca su' comu fussi la stissa pirsuna mia, e zoccu ti dicinu iddi fai.
– Dumani la servu comu voli voscenza.
– Addiu.
– Cci baciu li manu a voscenza

 Lu 'nnumani matina, ddoppu chi avianu pagatu a Firrazzanu, li chiancheri si pārtinu e vannu pri parārisi li porci.
Lu purcāru metti a fari fracassi:
–  Chi siti pazzi? Li porci vuliti? Va, va durmiti!
–  Su' li nostri.ģ
–  Li vostri? su' di lu mč patruni.
– Nni li vinníu.
– Pazzi siti. Lu Principi di Missina (mittemu ca si chiamava accussė) nun vinni nenti.
– Chi Principi di Missina! - dicinu chiddi - si nni li vinníu lu Baruni vostru patruni, ca macari ajeri vinni cu nui pri cunchiudiri stu nigoziu.
– Chi patruni meu e patruni meu - dici lu purcāru - lu mč patruni č lu Principi. Chissu chi diciti vui di ajeri č unu chi veni e mi duna se' tarė pri vidiri manciari a li porci, e pri chissu eu lu rispettu: ma chi patruni e patruni!
– Veru diciti?
– Cu lu sangu all'occhi!
– Ah, 'nfami ca nni l'ha fattu! Prestu, jamulu a circari.

E tutti dui si mettinu a curriri pri jiri a siquela di lu Baruni Patruni.
Ma chi Baruni e Baruni! Firrazzanu s'avia spugghiatu di li robbi di baruni ca l'avía adduati; s'avía livatu la varva, e pri supracchių si nni iju fora paisi a gudírisi li belli dinari, di la caparra chi s'avía pigghiatu.

Borgetto.
 

Giuseppe Pitrč
Fiabe novelle e racconti popolari siciliani
Vol. III

 

www.colapisci.it